sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Noutati transmise de casa Sectoriala de Pensii a MApN si critici referitoare la contributia organizatiilor rezervistilor militari la instaurea corectitudinii, adica a ierarhiei militare, in sistemul actual al pensii militare de stat (primite de la dl.Gl.rtr. Nicolae N. Roman)


Adevăruri evitate privind ping-pongul clasei politice cu pensiile militarilor, pe fondul indolenței noastre generalizate!

Adevărurile vizează în mod deosebit, pe majoritarea acelui personal militar în rezervă/retragere și care pur și simplu, doarme în izmene. În frunte cu acei măreți generali și colonei, deveniți mari lideri și în rezervă/retragere pe la diverse asociații. În cazul polițiștilor, măreții generali și colonei au grade de comisari-șefi și chestori, aceștia sunt în activitate și se află în fruntea diverselor sindicate ale polițiștilor. Caracteristica celor menționați? Sunt aserviți sistemului politic indiferent care ar fi acela. Fapt pt. care nu întreprind nimic contra sistemului care face ping-pong cu pensiile militarilor, de cca. 6 ani de zile, după cum vor mușchii stăpânilor politici.

În sprijinul celor menționate, vă readucem aminte 3 elemente simple:
- liderii A.N.C.M.R.R. - cea mai mare organizație din România care grupează militari în rezervă/retragere  nu au mișcat un deget în anul de grație 2011, când regimul sectant portocaliu a desființat pensiile militare, lăsând muritori de foame cca. 26 500 militari în rezervă/retragere. Unii plătind chiar cu viața, fiind efectiv asasinați de regim cu arma preferată a sistemul mafiot care conduce în realitate statele pseudo-democrate precum România, respectiv cu arma legislativă. O armă la fel de letală precum gazările de altădată, execuțiile în masă și altele asemenea. Doar metodele de suprimare, diferind de-a lungul timpului!
- liderii sindicatelor polițiștilor - după statistici minim 7 astfel de sindicate. Sindicatele din politie si-au creat o oarecare reclamă cum că ar apăra interesele  propriilor membri. Posibil, însă niciodată și pe cele ale personalului trecut deja în rezervă. Probabil că unii se miră, aducându-și aminte de celebra lozincă "Ieși afară, javră ordinară"!, adresată de politiștii în activitate renegatului fost președinte portocaliu. Cu toate acestea, filmul acelor evenimente demonstrează că niciun sindicat al poliștilor nu a avut niciodată ca cerință, și  neatingerea pensiilor polițiștilor deja trecuți în rezervă/retragere! Oricât am săpa în revendicările acelor ani, nu vom găsi nici măcar un miting al polițiștilor în activitate prin care să își exprime oprobriul la adresa unui regim care a tăiat cu barda în pensiile polițiștilor deja pensionați, la fel ca și în ale militarilor deja pensionați. Ceea ce demonstrează că polițiștii în activitate, nu și-au apărat decât propriile interese de moment - fiind vorba în special de păstrarea locului de muncă, personalul deja pensionat fiind considerat arhivă!


- liderii militarilor in activitate au bagat capul in nisip, indiferent de minister. Admitem ca este un fenomen cu dus-intors. In privinta militarilor in activitate, legile din Romania sunt concepute intr-un stil pur fascist, incalcand cele mai elementare drepturi fundamentale si constitutionale ale militarilor in activitate. Neavand dreptul nici sa se exprime liber si nici la apartenenta sindicala, militarilor in activitate li s-a taiat practic orice mijloc de a-si apara orice drept. Cine ar indrazni, este dat afara! Cu toate acestea, nimeni nu a impiedicat pe niciun mare general/amiral/chestor din niciun minister, sa isi inainteze demisia de onoare, din demnitate - asa pt. ca spectrul politic a desfiintat pensiile militarilor in anul 2011, lasand muritori de foame zeci de mii de militari in rezerva. Sau pt. faptul ca acelasi spectru politic a diminuat pensiile militarilor stabilite prin Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare, cu cca. 30% prin efectele Art. 40 din hulita O.U.G. nr. 57/2015.  

Daca este sa spunem anumitor lucruri pe nume si altfel, o facem! Chiar nu exista dubii, dar trebuie sa admitem ca undeva dupa anii 2008, armata romana cu tot cu servicii, politie etc., nu a mai  nascut un singur lider care sa fie capabil sa apere interesele personalului din subordine. Cam de atunci a inceput implementarea statului paralel mafiot, cu generali de salon tip Coldea de la S.R.I.! Iar dupa asemanarea lui, toata armata este plina, indiferent de minister! Inclusiv la C.S.A.
Ț. (aminte la Gl. Oprisor care atat a aparat securitatea nationala cand s-au taiat pensiile militarilor, incat a ajuns consilier si la Iohannis, nu doar la Băsescu)! Fiind decorat mai ceva decat generalii nord-coreeni!

Despre alte organiza
ții/asociații din armată sau poliție, nici nu mai este cazul să amintim. Liderii acestora au mai scris uneori, așa de ochii lumii, ceva scrisori și poezii partidului prin care au simulat că ar fi interesați de soarta propriilor membri deja pensionați. Însă toți acești lideri s-au ferit ca dracu de tămâie să uziteze calea cea mai directă, cea mai simplă și mai ales singura care are rezultate în România. Aceasta nefiind alta decât protestul în stradă, toate celelalte metode de câștigare/recâștigare a unor drepturi, fiind simple frecții la picioare politice de lemn! A existat, o singura exceptie - temporară. Este vorba despre S.C.M.D. care inntr-o prima etapă a mimat că ar apăra interesele militarilor. Doar a mimat, intrucât a demonstrat că liderii sindicatului nu au facut decat jocuri politice. Dovedind prin faptul ca desi si dupa inlaturarea regimului portocaliu (mai 2012) au existat in continuare rezervisti cu pensii măcelărite, conducerea S.C.M.D. s-a dat brusc la fund! La fel ca in cazul adoptarii Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare - cea in original, cand conducerea S.C.M.D. a incurajat in mod banditesc promovarea legii cu excluderea de la revenirea la pensiile militare de stat, printr-o recalculare incadrata intr-un termen definit si a pensiilor militarilor in rezerva/retragere pensionati anterior anului 2011. Conducere a S.C.M.D. care a tunat si fulgerat contra Art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015 cat timp a fost Ciolos premier, iar acum aceeasi conducere se preface că nu observă cum actualul regim politic nu misca un deget pt. a modifica in favoarea personalul militar pensionat, actul normativ mentionat!

Legat de cele afirmate, încercăm să aterizăm în 2017. După cum bine cunoa
ștem, Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare ar fi trebuit să intre în vigoare de la 01.01.2016. Nu este o eroare, este foarte corectă formularea ar fi trebuit.  În fapt, cunoaștem mulți dintre noi faptul că Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare nu  a mai intrat niciodată în vigoare în forma sa inițială - cea adoptată de Parlament și promulgată de președinte, aceasta fiind modificată de guvernul Cioloș prin Art. 40 din hulita O.U.G. nr. 57/2015. Rezultatul pragmatic? Întregul personal militar pensionat începând cu 01.01.2016 și militarii deja în rezervă/retragere căror le-au fost deja recalculate pensiile,  au niște cuantumuri cu cca. 30% mai mici decât cele care li s-ar fi cuvenit dacă acestea nu ar fi fost reduse din pix prin Art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015.

De aici începe un întreg bâlci! Mare parte dintre militari
și polițiști, fie activi, fie în rezervă/retragere, habar nu au că pensiile care li s-ar fi cuvenit au fost diminuate urmare a modificării Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare, prin Art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015. De la personalul în activitate, chiar nu putem avea pretenții să cunoască astfel de amănunte, în condițiile în care - fie vorba între noi, rareori un militar sau un polițist în activitate este interesat de țișurile legislative privind viitoarea sa pensie. Lovindu-se de dedesupturile problemei, prea târziu, respectiv abia dupa ce s-a trezit pensionat.

In ceea ce priveste pozitia liderilor de asociatii/organizatii si din sindicate fata de Art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015,  toti dorm in izmene. In frunte, desigur, cu cei ai A.N.C.M.R.R. si cu liderii sindicatelor din politie! Ceea ce inseamna că le face plăcere că toate pensiile militarilor si politistilor au fost diminuate cu cca. 30% prin efectele Art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015. Sau mai bine spus, sunt mituiti bine de sistem, sa nu apere interesele militarilor si politistilor in rezerva/retragere.

Pe acest fond, cu multe elemente de confuzie, după un an de aplicare a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare, modificată prin Art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, se pot trage concluzii suficient de clare privind pensiile militare.

Pe scurt, haosul poate fi descris în felul următor:

- În acelea
și condiții de grad, funcții, vechime etc., apar diferente esentiale. Mai exact, cuantumul unei pensii militare devine cu atât mai mare, cu cât anul pensionării este mai apropiat de 2016. Cauza esentiala este aparitia pe parcursul vremurilor, a unor sporuri/prime/indemizatii care nu au existat in anii anteriori. Pe acest fond, apar militari si politisti pensionati anterior anului 2000, cu pensii si de 2-3 ori mai mici decat omologii lor pensionati in 2014-2016. Fiind evident ca discrepantele uriase au la baza un fel de mita legislativa acordata militarilor si politistilor in activitate, astfel incat sa inchida ochii la faptul ca legislatia ticluita recent, arunca de fapt la categoria negri, pe cei pensionati anterior.

- Lucrurile nu se opresc aici. În acelea
și condiții de (echivalare) grad, funcții, vechime etc., apar diferente esentiale intre pensiile stabilite între ministere. Atentie! Diferentele sunt sesizabile mai mult in cazul personalului pensionat incepand cu 2014. Cam atunci au aparut sporuri si sporulete la unele ministere (similare), care permit triplarea veniturilor in raport cu colegii omologi din alte ministere. Cu toate că cel putin la modul formal, personalul militar, cel din poliție sau din servicii, se doreste a fi inclus in aceeasi grila de salarizare cf. Legii nr. 284/2010 a salarizarii unitare. In realitate, militarii autentici au fost luati de fazan. Intrucat Legea nr. 284/2010 a salarizarii unitare cuprinde o ghidusie de cel mai prost gust la adresa militarilor autentici.  Intrucat spre deosebire de politisti si alti functionari publici civili (penitenciare), militarii sunt asezati doar la modul generic in aceeasi grila de salarizare. Militarii avand solde fixe calculate la un volum de munca de 24 de ore din 24 si 7 zile din 7. Egale cu salariile politistilor si ale altor functionari publici civili, cara sunt calculate insa la un volum de munca de 8 de ore din 24 si 5 zile din 7. In consecinta, politistii si ceilalti functionari publici civili, mai bagă o ora sau un week-end in plus - dar pe bani in plus, nu moca. Si asa le cresc salariile, si implicit pensiile Spre deosebire de militarii autentici care deși bagă luni de zile într-un an calendaristic - 24 de ore din 24 si 7 zile din 7, la acestia totul este perfect moca (militarii nu sunt remunerati suplimentar pt. tot ce depaseste 8 de ore din 24 si 5 zile din 7). Si asa soldele militarilor devin in practica, mai mici decat cele ale politistilor si ale altor functionari publici civili. Am reliefat acest lucru intr-un material anterior, cand am descoperit o minunatie de subofiter de politie - sectorist, pensionat in 2016. Cu pensie egala cu  unui colonel din M.Ap.N. pensionat tot in 2016 si care a mai fost si comandant de unitate de luptă, și cu vreo 4 misiuni de război!

- In procesul de recalculare a pensiilor apar, bineinteles, situatii si situatii! Pensii care cresc, altele scad. In cazul ultimelor, fiind mentinut totusi in plata cuantumul avantajos anterior, desigur - lucru ce poate fi si reversibil, in conditiile in care cunoastem prea bine ca acest cuantum mai avantajos nu a mai fost mentinut si la desfiintarea pensiilor militare din anul 2011. Precedentul fiind creat, este de la sine ca istoria se poate repeta oricand!

Nu mai continuam, fapt pt. care lasam materialul in coadă de pe
ște! Ce am putea să mai facem altceva, pe fondul în care cei mai mulți dintre noi dorm pe ei în izmene? În conditiile in care in anii de restriste 2011-2012, am avut un maxim de 3 000 militari/politisti in rezerva/retragere aparandu-si cu fermitate drepturile? In stradă, doar am stabilit că toate celelalte modalități s-au dovedit a fi fost frecții. 3 000 din din 170 000? In conditiile in care cele minim 7 sindicate ale politistilor dorm tot in izmene, desi de un an de zile pensiile militarilor si politistilor se achita cu 30% mai putin prin efectele Art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, fata de cele cuvenite asa cum au fost stabilite initial prin Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare? In conditiile in care dintre toti beneficiarii pensiilor de serviciu, ale militarilor sunt cele mai reduse? Cu mult mai reduse, tinand cont ca pensia de serviciu a unui magistrat poate atinge si 10 000 de euro, iar cea a celui mai bun general de armata, rareori poate depasi 7 000 lei. Ca sa nu mai aducem in discutie, un fapt aboslut uluitor! Legislatia genereaza si pensii militare efectiv derizorii, cum vor fi cele ale soldatilor si gradatilor profesionisti care se vor pensiona pe viitor, cu pensii nesimtite de 600-700 lei! In conditiile in care pensia aceea sociala va ajunge la 520 lei, sa ai pensie militara de stat, de serviciu si nesimtita de 700 lei? Si asta in conditiile in care dintre toti beneficiarii pensiilor de serviciu, singurii indreptatiti sa aiba acest drept sunt militarii, acestia fiind singurii cetateni care pot avea atributii de serviciu si dupa pensionare (mobilizare sau razboi)? Si atunci de ce ne mai mirăm cum face ping-pong cu noi clasa politică?

DATE CARE POT FI UTILE


O.U.G. nr. 57/2015 a intrat în dezbatere în Parlamentul României pentru a fi aprobată prin lege, cu sau fără modificări, moment până la care ordonanța va produce efecte în mod nestingherit. Nu există un termen anume pt. aprobarea prin lege a O.U.G. nr. 57/2015. Ca atare, termenul de diminuare a pensiilor militare de stat cu cca. 30%, urmare a Art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, este in acest moment tot nedefinit. Cel mai probabil, pe viată!
Prima cameră a Parlamentului, respectiv Senatul, a adoptat deja legea de aprobare a O.U.G. nr. 57/2015. Cu modificări de fațadă ale Art. 40, care se dovedesc a fi absolut înșelătoare. Astfel, senatorii de la toate partidele - majoritari fiind totusi cei de la PSD & ALDE, au purces la o păcăleală de proporții la adresa militarilor. Considerând mai mult că sigur suntem analfabeți în masă. Aceștia au mimat că readuc baza de inițiere a pensiilor militare la 80% și plafonul maxim la 100%, cf. prevederilor inițiale ale Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Doar au mimat, întrucât au făcut o altă măgărie. Au introdus în plafonul maxim de 100% cu de-a valma și elementele particulare ale fiecărui militar, repectiv cele 0-9% reprezentând contribuția la pensia suplimentară, precum si cele 0-20% reprezentând procentele aferente Ordinului Meritul Militar (Semnul Onorific "În serviciul patriei"). Situație în care militarii pierd la calculul pensiilor tot cca. 30%, exact cum a stabilit Guvernul Ciolos prin Art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015.
Textul legii de aprobare a O.U.G. nr. 57/2015 așa cum a fost adoptat  de Senat, este acesta! La acest moment, legea de aprobare a O.U.G. nr. 57/2015 așteapă prin sertarele Camerei Deputaților pt. a intra vreodată în dezbatere. Procesul legislativ poate fi urmărit aici! Camera Deputaților este camera decizională. Cu majoritate PSD & ALDE! 

vineri, 18 noiembrie 2016

Comunicat catre BO al Filialei 1 Bacau

Stimati camarazi,

Din dorinta de a largi experienta pozitiva a Filialelor SCMD Pitesti, Ramnicu Valcea si Constanta, va rugam sa convocati Adunarea Generala a membrilor SCMD pentru o intalnire cu reprezentantii Biroului Operativ Central si ai Departamentului Juridic al SCMD, vineri, 25.11.2016, la ora 12.00.
Va transmitem rugamintea de a-i invita, deoarece vom aborda probleme de interes general privind sabotarea Legii 223, si pe reprezentantii ONG-urilor militarilor si politistilor, precum si cadre active aflate in prag de pensionare. 
De asemenea, va rugam sa invitati si presedintii sau delegati ai filialelor SCMD din localitatile apropiate (Piatra Neamt, Barlad, Vaslui, Targu Ocna, etc) pentru revitalizarea activitatii acestora.

Biroul Operativ Central al SCMD

marți, 23 august 2016

Pentru nespecialişti, despre ce se întâmplă în Turcia...

Acum, în Turcia are loc o revoluție islamică care va trimite statul creat de Mustafa Kemal în istorie Mustafa Kemal le-a spus turcilor: “Să aruncăm fesul, care stă pe capetele noastre ca un simbol al ignoranței și fanatismului și să purtăm pe cap pălăria, simbolul lumii civilizate.
Să arătăm că nu există nicio diferență între mentalitatea noastră si cea  a popoarelor moderne.” Și ca să arate că nu se limitează doar la exerciții retorice, menite să-i atragă admirația lumii civilizate, a abolit Sultanatul în 1922, a proclamat Republica în 1923 și a abolit Califatul în 1924. Tot el a desființat școlile religioase și a interzis medievalul cod de legi Sharia, înlocuindu-l cu codul civil  elvețian, codul penal italian și codul comercial german. Întorcea astfel spatele celor șase secole de istorie otomană dominate de  islam, distrugând, credea el atunci, fundamentul
religios pe care se ridicase, totuși, cel mai puternic stat musulman cunoscut până atunci de  istorie.
Datorită reformelor kemaliste, Turcia a devenit conform Constituției din 1924 un  stat în care religia era total separată de exercițiul guvernării, principiul “laicității” fiind înscris, în 1937, în Constituție.  A fost încurajată egalitatea femeilor  cu bărbații, Mustafa Kemal acordându-le femeilor în 1934 dreptul de vot și dreptul de a fi alese în parlamentul turc. De remarcat că acest lucru s-a întâmplat 
cu 10 ani înainte ca generalul De  Gaulle să recunoască acest drept femeilor din Franța.
Pe 31 ianuarie 1997, Bekir Yldiz – primar al orașului Sincan și membru marcant al partidului islamist Refah – a organizat la Ankara o conferință intitulată “Seară pentru Ierusalim”. Dorea astfel să se facă remarcat de Necmettin Erbakan, șeful 
Refah și al guvernului. Tribuna sălii de conferințe era acoperită de un drapel verde pe care era scris în arabă numele lui Allah, în timp ce peretele din spate era acoperit  de o uriașă fotografie a moscheii  Al-Aqsa, încadrată de portretele șefilor  Hezbollah și Hamas. 
În sală, femeile stăteau separate de bărbați. În fața numerosului auditoriu și în prezența invitatului de onoare, ambasadorul Iranului în Turcia, Bekir Yldiz a ținut un fulminant discurs, pronunțându-se în  favoarea instaurării în țară a legii Sharia. Intervenția armatei turce, garanta Constituției și a laicității statului, nu s-a lăsat 
așteptată. Pe 4 februarie, în timp ce o coloană de tancuri traversa demonstrativ orașul, Bekir Yldiz era inculpat pentru “provocare la ură” și “apologia unei organizații teroriste”, dar și pentru încălcarea  articolului 312 din Codul Penal, fiind acuzat de “încercare de subminare a republicii laice”. Devenea astfel pasibil de o pedeapsă privativă de libertate până la 5 ani. 
Ambasadorul Iranului a fost declarat persona non-grata și expulzat. Sute de școli coranice private au fost închise, iar mii de studente, ce veneau la cursuri acoperite de văl, au fost trimise acasă. 
Pe 28 februarie 1997, Consiliul Național de Securitate, controlat  de către militari, i-a prezentat lui Necmettin Erbakan o listă cu 18 măsuri anti-islamice, ce trebuiau implementate urgent. 
Generalii turci au făcut presiuni asupra liderilor partidului Căii Drepte – partener de coaliție cu Refah -, îndemnându-i să părăsească  coaliția guvernamentală. Islamistul Necmettin Erbakan a fost nevoit să-și prezinte demisia. Pe 16 ianuarie 1998, Curtea Constituțională  interzicea partidul Refah, acuzându-l că ar fi “un centru de activități  contrare principiilor laicității”. Lui Necmettin Erbakan, lui Bekir Yldiz și unor deputați  Refah li s-a interzis orice activitate politică pe timp de cinci ani.
Cum s-a ajuns aici? Cum a fost posibil ca în piața centrală a Sincan-ului, în fața statuii lui Mustafa Kermal, să fie așezată, provocator, macheta moscheii Al-Aqsa? 
Totul a pornit de la Necmettin Erbakan și Confreria Milli  Görüș.
Dacă Turcia nu a putut să-l aibă pe Hassan Al-Banna și a sa Frăție  Musulmană, ca Egiptul, l-a avut în schimb pe Necmettin Erbakan și creația sa, Milli Görüș. Erbakan a înființat Milli Görüș (Calea Națională  Religioasă) în 1969, apariția Confreriei reprezentând și nașterea islamului politic  pe scena politicii turcești moderne. Programul “Căii Naționale” glăsuia: “Fiecare membru al Căii Naționale trebuie să se angajeze în jihad, pe drumul trasat de Allah.
Pentru că jihadul se realizează cu bunurile și viața, fiecare membru trebuie mai întâi să-și îndrepte toată atenția către Allah și să fie gata în fiecare moment pentru jihad.”
Drapelul mișcării era și el foarte explicit: Europa colorată în verde,  culoarea islamului cuceritor, înghițită de o semilună uriașă.
Voința de islamizare a Europei afișată de Milli Görüș arăta clar că membri ei sunt  hotărâți să-și ia o revanșă istorică. Și această revanșă, credea Erbakan și cred urmașii săi de azi, nu  putea fi transpusă în realitate decât prin întoarcerea la rădăcinile islamului autentic, a valorilor  și tradițiilor sale. Virusul Occidentului trebuia eliminat din organismul societății turcești. Pentru că, spunea atunci nostalgicul Califatului turc:  “Europenii sunt bolnavi.  Noi le vom da “medicamentele” necesare. 
Europa întreagă va deveni islamică. Vom cuceri Roma.” În 1970, Erbakan a înființat partidul Ordinului Național – care era considerat aripa politică a confreriei islamice – al cărui program politic era clar anti-occidental și anti-laic. 
Atât Milli Görüș cât și Ordinul Național militau deschis pentru  introducerea studierii în școli a gânditorilor islamici Al-Ghazali (1058 -1111) și Ahmed Shirindi (1564-1624) –  cunoscuți pentru hotărârea fanatică cu care s-au împotrivit, fiecare în vremea lui, “noutăților condamnabile”. 
Într-un singur an, Milli Görüș a reușit să-și formeze în teritoriu structurile  necesare, permițându-i astfel lui Necmettin Erbakan, care a candidat 
ca independent, să câștige în 1970 un loc în parlamentul Turciei. 

Lovitura de stat din 1971, efectuată de armată –  gardian al laicității și depozitară a moștenirii lui Mustafa Kemal –, a tăiat temporar aripile confreriei islamiste și a reprezentat pentru Erbakan și unii dintre colaboratorii săi începutul exilului în Elveția și Germania. Occidentul nu se putea dezice, așa că a acordat, iar, mânat de patologica sa toleranță, ospitalitate dușmanilor care îi doreau sfârșitul. Franța îl 
găzduia în acea perioadă pe ayatollahul Khomeini, cel care susținea că Islamul nu poate fi autentic decât dacă este și politic. El a dovedit  că acest lucru este posibil, instaurând în Iran teocrația și domnia legii lui Allah – Sharia. “Sejurul” european îi va permite lui Erbakan să înfiltreze Milli Görüș și în Germania. Dupa 30 de ani, la sfârșitul anilor ’90, tentaculele Confreriei cuprinseseră și alte țări din Europa 
occidentală. În 1999, Milli Görüș dispunea în Germania de o rețea formată din peste 500 de moschei, având peste 26000 de membri și sute de mii de simpatizanți.
  În 2001, guvernul german a dat islamului aceleași drepturi pe care le aveau Bisericile creștine, permițând islamiștilor din Milli Görüș  să țină cursuri de religie în școli și sa aibă acces la fonduri  guvernamentale consistente. Acești bani vor permite Confreriei să-și întărească puterea și influența, adăugând la rețeaua de moschei și o rețea media compusă din publicații religioase și posturi de radio. 
În tot acest timp, germanii au continuat să combată, cu vigilență și hotărâre veșnic treze, pericolul mereu actual al nazismului.
Reîntors în Turcia, Necmettin Erbakan a înființat Partidul Salvării Naționale, care punea islamul în centrul programului, al strategiei și al acțiunilor sale. N-a așteptat mult și votul turcilor dornici să retrăiască gloria zilelor de altădată l-a  propulsat, în 1974, în coaliția guvernamentală. 

Partidul  Salvării Naționale obținuse în alegeri  un semnificativ procent de 12%, preluând în noul guvern conducerea a patru ministere importante. Imediat, Erbakan și-a folosit influența pentru a introduce în direcția Afacerilor Religioase, 5000 de imami și muezini membri ai Milli Görüș. 
După lovitura de stat din anul 1980, armata îi interzice lui Erbakan și partidului său să mai participe la viața politică, dar în urma referendumului din 1987 i se ridică interdicția și revine în fruntea unui nou partid - Refah (Partidul Prosperității).
Convingerile lui Necmettin Erbakan nu fuseseră afectate de exil, de repetatele eliminări de pe scena politică și nici de trecerea anilor.  
La 13 mai 1991, sublinia într-un discurs ținut în orașul Sivas că jihadul este pilonul de bază al Refah  și Milli Görüș. El spunea în uralele numeroșilor susținători: “Partidul Refah este o armată. Trebuie ca fiecare să muncească din toate puterile pentru ca această armată  sa crească. Refah este armata războiului islamic. Nu poți  să acționezi individual spunându-ți că îți duci astfel propriul tău jihad. Acțiunile purtate fără acordul cartierului general înseamnă dezbinare. 
Dacă lupți, lupți aici! Ești musulman? 
Atunci ești obligat să  fii un soldat al acestei armate. Și nu poți fii musulman fără să dai bani pentru Jihad. Noi suntem cu toții musulmani. Trebuie să susținem Refah pentru că ne dorim  jihadul. Pentru ce toți cei care luptă pentru Refah vor merge în Paradis? Pentru că  Prosperitate înseamnă să lupți pentru a face să domnească ordinea coranică.”
Cuvinte  simple,  mobilizatoare, pe înțelesul milioanelor de turci trăitori pe întinderile podișului anatolian. Chemarea la jihad pentru  prosperitate și ordine coranică i-a adus lui Erbakan un succes  surprinzător la alegerile din 1995, Refah obținând 21% din voturi și devenind astfel primul partid al țării. Ajuns prim ministru în 1996, Erbakan a început imediat să strângă legăturile cu țările arabe. A urmat “episodul Sincan” și o nouă eliminare de pe teren. Erbakan primește o condamnare la închisoare de doi ani și patru luni. 
Se părea că ascensiunea islamismului turc a fost oprită definitiv. 
Dar Erbakan își crescuse cu grijă urmașii, iar Milli Görüș era omniprezentă.
Pe  firmament a apărut strălucind steaua unuia dintre discipolii săi – Recep Tayyp Erdogan. Provenit din mijlocul  poporului, musulman pios, șeful organizației de tineret a Milli Görüș în Istanbul și liderul filialei Refah din marele oraș de pe malurile Bosforului, Erdogan a devenit repede purtătorul de  cuvânt al celor “fără voce”, a maselor de musulmani pioși din  Anatolia, atât de disprețuiți de elitele kemaliste. A ajuns în 1994 primul primar islamist al Istanbulului, promițând printre  alte construcția de minarete în întreg orașul. În 1998 a fost condamnat la patru luni de închisoare pentru că a recitat la un miting din versurile, considerate subversive, gânditorului naționalist-islamist turc Zia Gokalp: 
“Moscheile sunt cazărmile noastre, minaretele lor sunt baionetele noastre,cupolele sunt căștile noastre, iar credincioșii sunt soldații noștri.”
Alături  de Abdullah Gül, altă  stea a Refah și Milli Görüș, Erdogan a înființat în 2001 Partidul Dreptătii și Dezvoltării (AKP). Peste un an, noul partid islamist a fost marele câștigător al alegerilor, cu 34,22%  din voturi!
Generalii turci trăiau în plin coșmar: un partid islamist câștiga din nou alegerile, iar liderii lui se afișau peste tot, pentru prima oară în era Turciei republicane, împreună cu consoartele lor acoperite de hijab! 
Abdullah Gül a ocupat în  2002 funcția pe prim ministru, în timp ce Taypp Erdogan își termina sentința de suspendare din viața politică, primită pentru declamarea poemului cu mesaj islamist.
A urmat un nou triumf electoral al AKP în 2007 și, spre disperarea taberei laice, președinte al Turciei a fost ales de către parlament după  trei tururi de scrutin, cu toată împotrivirea armatei, islamistul Abdullah Gül. Acesta s-a  instalat la palatul Cankaya împreună cu soția ce umbla în permanență acoperită de văl. Se căsătorise cu ea când aceasta avea doar 14 ani! Așadar, prim ministru era islamistul Tayyp Erdogan, iar islamistul Abdullah Gül, partenerul său, ajunsese președintele republicii! 
Coșmarul era în plină desfășurare. 
Islamiștii monopolizau conducerea statului turc. Sute de înalți ofițeri au fost trecuți în rezervă, sau arestați, judecați și condamnați pentru “complot împotriva Statului”. Armata turcă și-a pierdut astfel prerogativele politice, ajungând în slujba “puterii civile”, rămânându-i doar sarcina de a combate terorismul și de a apăra frontierele. Singura forță garantă  a laicității era astfel înfrantă. Pe 19 decembrie 2012, organizația “Reporters sans frontiers” raporta că Turcia devenise cea mai mare închisoare pentru ziaristi, din  întreaga lume: 72 de profesioniști mass-media erau déjà închiși!

Ceilalți “funcționau” supunându-se autocenzurii. 
Portul vălului islamic a fost autorizat în universități, iar cel al hijabului în liceele religioase. În 2013, Sadik Yakut, vicepreședintele parlamentului turc, declara:“Turcia a făcut o eroare istorică permițând înființarea școlilor mixte (băieți și fete) după modelul occidental”,  iar Erdogan se pronunța contra căminelor studențesti mixte. Tot el aprecia egalitatea între femei și bărbați “contra naturii”, susținând că  Islamul a arătat clar care este locul femei în societate: “maternitatea”. În prezența uneia dintre fiicele sale, aflat la o întrunire având ca temă emanciparea femei, Erdogan a spus: 
“Nu putem pune femeile și bărbații pe picior de egalitate, este contra naturii.”!  
Mustafa Kemal era dat jos de pe soclul său!
În ultimele 5 zile, după ce încercarea de lovitură de stat pusă la cale de o parte a armatei a eșuat, în Turcia au avut loc evenimente care au provocat consternarea cancelariilor occidentale. 
Reacția lui Recep Erdogan a depăsit și cele mai pesimiste  previziuni. 
Pentru că, Erdogan, AKP și Milli Görüș așteptau prilejul ăsta demult și  erau  pregătiți.
-  15200 de persoane din Ministerul Educatiei au fost date afară!
-  8777 de funcționari din Ministerul de Interne au fost dați afară.
-  7850 de ofițeri de poliție au fost dați afară.
-  6000 de soldați au fost arestați.
-  2745 de judecători au fost concediați sau arestați!
-  1577 de cadre universitare au fost obligate să-și dea demisia!
-  1500 de funcționari din Ministerul de finanțe au fost demiși! 
-  614 jandarmi au fost dați afară. 
-  492 de funcționari din Min. Afacerilor Religioase au fost concediați!
-  370 de ziariști sunt anchetați!
-  103 generali și amirali au fost arestați.
-   47 de guvernatori de districte au fost demiși!
-   30 de guvernatori de provincii au fost demiși!
Le-a fost retrasă licența de emisie tuturor posturilor de televiziune și  radio "banuite" a avea legături cu  liderul religios, opozant, Fethullah  Gulen!
În  aceste momente, când puțini o realizează și au curajul să o spună, in Turcia are loc o Revoluție islamică – ca în Iran  în urmă cu 40 de ani.
Scopul ei:  să dea lovitura finală statului laic fondat de Mustafa Kemal si să proclame Turcia, Stat islamic. Liderul ei este Recep Erdogan, susținut în teritoriu de  uriașa retea a organizației Milli Görüș - care și-a trimis încă  din primele ore ale loviturii de stat adepții în stradă.
Care a fost în aceste condiții prima reacție a Uniunii Europene? 
Uniunea Europeană i-a cerut lui Erdogan să nu legalizeze pedeapsa cu moartea!
Prea târziu, Turcia modernă a fost executată!

​DOAMNE AJUTA!

luni, 29 februarie 2016

In atentia tuturor membrilor SCMD din Capitala (Raspuns unor solicitari)

Doamnelor si domnilor,

La intrebarile dvs. privind situatia de membru al SCMD raspunsul este urmatorul:

Filialele SCMD nu au personalitate juridica, fiind constitutite, din ratiuni de organizare, pentru a usura munca Comitetului Director si a Secretariatului General. In situatia in care conducerile acestor Filiale au abandonat activitatea sau au fost suspendate, dvs. ramaneti in continuare membri de sindicat si va puteti adresa direct Secretariatului General, pentru orice problema, sau persoanei pe care membrii fondatori o vor desemna drept coordonator al activitatii in Bucuresti si jud. Ilfov, dupa mitingul din 6 martie a.c.

Totodata, ca membri de sindicat, puteti face parte, din orice partid sau ONG, cu conditia ca aceasta apartenenta sa nu pericliteze activitatea SCMD. ONG-uri ale rezervistilor sunt cu zecile, dar statutul acestora nu permite activismul in slujba apararii drepturilor fundamentale. Sindicatul ramane sindicat, si va continua sa lupte pentru drepturile tuturor, in pofida incercarilor de destructurare a sa.

Aceasta lupta continua este motivul pentru care nu am avut inca timpul necesar trecerii la reorganizarea Filialelor. In ultima sedinta a Comitetului Director al SCMD s-a discutat aceasta chestiune, urmand sa se ia masurile necesare dupa mitingul din 6 martie a.c., la care va asteptam. SCMD nu accepta nici o solutie de compromis in privinta Legii 223/2015. Luptam pentru abrogarea Art. 40 din OUG nr. 57/2015 si restituirea tuturor drepturilor conexe statutului de rezervist.

Ne revedem pe 6 martie, in Piata Victoriei, incepand cu ora 11.00.

Honor et Patria! Vae victis!


PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) dr. Mircea DOGARU